Iustine ...

Iti scriu tie , singurului meu frate din cer si de pe pamant...
Cred ca ma ingeresc , sunt mai mult acolo decat aici pe pamant. Iustine , azi parintii nostrii au implinit o jumatate de veac de casnicie. In jumatatea asta de veac ne-am nascut noi , mai intai eu si apoi dupa sase ani , tu, ma mic, mai cuminte decat mine, mai carliontat, mai frumos , mai destept , mai ..in toate cele...
Ce copilarie frumoasa am avut!
Ma simt singura fara tine si mi-e tare dor de tine , mai ales ca ma simt neputincioasa sa mai traiesc. Vreau masa aia patrata din bucataria de la Calvini cu fiecare dintre noi pe cate o latura a mesei! Ce amintiri scumpe am in inima!As putea spune cateodata ca sunt chiar bogata cu atatea amintiri minunate!
Cum de nu vii inapoi cand vezi cata suferinta a semanat disparitia ta?
Mainile imbatranite ale mamii si ale tatii mangaind fotografia crucii tale ma bantuie in fiecare noapte.
Mainile acelea au implinit azi 50 de ani de cand s-au impreunat pe vecie si iata, ca acum dupa 50 de ani plang disparitia ta, nefireasca. Nu asa era schema ...tu ar fi trebuit sa fii ultimul care paraseste locul acesta . Nu primul! Pentru Dumnezeu , n-ar fi trebuit sa te inmormantez eu! Pe tata l-am pierdut vreo sase ore acum doua sambete. Plecase sa te caute , dar nu te-a gasit , nu te va mai gasi niciodata pe pamantul acesta... E bolnav , amandoi sunt bolnavi de dorul tau.
Fii binecuvantat...da-ne cate-un semn ca ti-e bine, sau cum iti e pe acolo, ACASA.
Te iubesc!