Fugi,poetule!

- Nu iubirea,
nu neiubirea
nici despărțirea
si nici măcar moartea nu doare
mai tare
decat cuvântul nespus.

Pe un cer de Atenă
vine-un zeu și-ți rânjeste,
miseleste
si hoțeste-ți bea-nsetat din pocal cu ambrozie!
...mai ai doar un strop.

Poetule fugi si inhață, fugi la capăt de ață!

- Nu mă căutați,
Nu mă alergați,
Nu mă mai strigați,
Că nu ma găsiți!
Sunt la capăt de ață
Nespusului sa-i dau viață!

Poetu-i nebun!
Stă pe-o margine de ață
cu-n strop de ambrozie
ce miroase-a bozie
ca să spună celorlalți un cuvânt sau poate două,
uneori ii ies chiar nouă.

Nu-l huliți,
nu-l bombăniți
doar nițel sa îl iubiți
mângâindu-l in nouri
că a plecat
la capătul aței
sa dea foc paiaței.

Ca pe el il dor de moarte
Nespusele cuvinte, toate!